Vreme de 5 zile am fost la dezintoxicare. Cura drastică. Nu am atins nicio telecomandă, nu am auzit nicio ştire, nu am citit nicio carte. Aş fi putut spune că nu am cititit nimic dacă sâmbătă spre amurg nu aş fi lecturat involuntar eticheta unei sticle de bere. Am (RE)constatat că există poveşti dincolo de cărţi, ştiri arzătoare dincolo de radio-tv-ziar şi muncă brută care îţi aduce mai multe satisfacţii decât realizările intelectuale.
La o ţuică bătrână şi un ardei iute de ultimă generaţie am ascultat câteva poveşti aproape SF legate de colectarea fierului vechi, cum se mai descurcă un băiat de la ţară la Bucureşti, care mai sunt trendurile în materie de alcoolism, ce ţigări fumează şomerii şi cam ce se mai poate fura dintr-un sat.
în imagine,podoabe ecologice, colecţia toamnă – iarnă.
ultima chestiune chiar ma intereseaza! aia cu smanglitul de la sat 🙂 tare curios mai sunt.
am mai rontatit zilele trecute niste ciocolata cu chili, dar tuica cu ardei iute inca nu am incercat. cred ca e cool! 🙂
e foc si para. bauta incet si vorbita mult.
Dar zi si tu: cat ti-a trebuit sa te intoxici la loc? 😉
Tuica, asa, ca tuica, pot numai sa o inteleg, nu sa o si beau, dar ardeii aia mi-au lasat apa in gura!