Ziarul Adevarul s-a distribuit astazi cu volumul Marile Sperante, fapt ce mi-a terminat si ultimele sperante in legatura cu marea masa a poporului roman. E clar, suntem o natie de milogi care inghite orice, oricat si 
oricand daca respectivul orice este livrat gratis. Am aflat dintr-un reportaj triumfalist(in fond ii inteleg pe cei de la acest ziar) publicat in Adevarul ca s-a stat la cozi in fata chioscurilor inca de la ora 3.30, ca s-au facut liste de asteptare si ca, absolut normal, oamenii s-au incaierat pentru a prinde o carte la un leu. Ca marea masa nu vor citi un rand nici nu mai conteaza, volumul, la cum este lucrat poate sustine cu succes o tigaie incinsa sau poate sta triumfatoar peste un borcan de muraturi. Asta ii e soarta.
Sunt destule locuri in tara unde se vand carti la un leu bucata (inclusiv Marile Sperante), de ce nu sunt luate cu asalt de infometatii de cultura? De saptamana viitoare cartile adevarului se vor vinde la pretul modic de 10 lei, astept sa vad cozile, sau interesul pentru literatura dispare odata cu magicul cuvant gratis?
Ma duc sa consum 2 kg de lamai (culmea pe astea eu le-am primit gratis) ca sa-mi mai treaca dragul de amatorii de cultura moca.
gand la gand cu bucurie, dedes. cam aceeasi reactie am avut si eu saptamana trecuta, inainte de… primul volum gratuit. am postat-o la chestii livresti pe blog, care tocmai lauda initiativa „adevarului”.
o reau mai jos:
„halal reabilitare pe criza asta. primele doua exemplare, gratuitele, vor disparea ca prin farmec inainte de primul tramvai, iar celelalte, volumele cu bani, vor zace pe tarabe pana la sfintii mihail si gavril.
altfel, socoteala adevarului era una buna – 400 de mii de lei de la cetateanul onorabil cu leafa indecenta de profesor .
targovetii de la gazeta si-au facut mari sperante (in mai multe volume) degeaba insa. tot tragic ca anna karenina vor sfarsi pe sub tone de coperti ecologice, pe la intersectii si rascruci de vanturi fasolite.”
Dede carcotasule, ar trebui sa ne bucuram, de fapt. Cozile la carti au ajuns macar sa semene cu cele la carnati sau ultimul album de manele, e un inceput. Sperante mari de a fi citita are putin mai multe o carte care sta drept capac pe borcanul de muraturi, in bucatarie, decat una de pe raft :). Mutatis mutandis targetus, evident.
Mentalitate de pomanagii. Cu trei ani in urma Romania Libera a oferit un CD cu cei trei mari tenori, vanzatorul de la chioscul de ziare de unde mai cumparam eu le-a luat pe toate chiar daca nu poseda un CD player.
Aky, astfel de cozi la carti ma intristeaza.
Interesanta perspectiva … Mai ales ca, in aceeasi idee, nu am vazut niciodata cozi prea mari la biblioteci langa rafturile unde era cartea asta.
si totusi e nebunie la gaudeamus, oameni calare peste gramada, care cumpara cumpara cumpara
poate ca exista totusi sperante. nu marile, micile 🙂
Oricum eu cred in cititorul de cursa lunga, care cumpara constanta fara sa aiba nevoie de o pomana sau un bâlci ca sa citeasca o carte.