Crap(nu la carton)

Dacă nu am mai spus, repet: Dede este pescar şi bucătar. În această ordine şi la ambele secţiuni foarte amator. Dacă undiţa o mânuiesc de aproape 30 de ani, cu sculele de bucătărie m-am familiarizat mult mai târziu. Până să-l văd pe Radu Anton Roman cum găteşte la Pro TV, omleta era Everestul artei mele culinare. Din acel moment mi-am folosit membrii familiei pe post de cobai, nu au existat victime, şi  pot afirma că am avut parte de câteva reuşite de răsunet (adică nu m-a înjurat nimeni după ce a servit masa). Cum ieri s-a mâncat peşte am plecat, din nou, la pescuit prin piaţă şi am agăţat la închiderea magazinului un novac numai bun de perpelit prin mujdeiuri şi sosuri. Dacă în primă instanţă  am vrut să fac un mic experiment şi să inventez o reţetă absolut proprie, în final mi-am dat seama că e păcat de crăpcean şi am hotărât că e cazul să merg pe o cărare pe care s-au plimbat alţii mult mai buni decât mine în domeniu. Cum nu sunt nostalgic comunist, nu am pus în scenă celebrul „crap la carton” al lui Ion Iliescu. Dihania din imagine a fost pregătită conform unei reţete furate dintr-0 carte semnată de Radu Anton Roman.

CRAP CA LA MOLDOVA NOUA
•l crap de 2 kg 
* 6-8 cepe
•l kg roşii 
* 1 ceaşcă untdelemn
* 1 legătură pătrunjel 
* sare, piper, cât vă place
• 3 pumni de măcriş verde           
 * 2 linguri de lapte bătut
* Ceapa se taie peştişori şi se pune la călit într-o tavă încăpătoare
•Roşiile se taie felioare şi se pun şi ele peste ceapa rumenită
•Peştele se curăţă şi se taie porţii
* Când roşiile s-au muiat-prăjit, se pune peştele, sărat-piperat, şi se dă la cuptor, stropindu-se des cu zeama din tavă
• Pătrunjelul şi măcrişul se toacă împreună şi se freacă pastă cu lapte bătut
* După o jumătate de oră şi mai bine, dacă peştele e rumenit şi pătruns, se toarnă sosul acrişor şi parfumat şi se mai lasă 2-3 minute în cuptor
Moldova Noua este o mărgică preţioasă în colierul oenologiei româneşti, poate singura care îşi colorează vinurile la blânda briză adriatică. Deşi aici performează (uneori admirabil!) mai ales vinurile roşii postfiloxerice, totuşi şi albele seci şi demiseci — Riesling Italian, Sauvignon, Feteasca Regală — sunt dăruite cu tot ce trebuie: culoare luminoasă, mireasmă, prospeţime, gust bun, chiar original uneori, datorită climei mai dulci.
La un peşte copt, cu ceva acritură vegetală, ar merge un vinuţ sec, o Fetească Regală, cu culori, miros şi gust de ierburi sălbatice.

*cum măcriş nu aveam de unde să scot am „frecat” doar pătrunjelul.