Ploaie în ianuarie

Sunt extrem de încantat de vremea de afară. Coşmarul copilăriei este pus în scenă, extrem de des, în 2009: ploaie în luna ianuarie. De la ultima cămăruţă a creierului, aceea pe care o ţin pentru bătrâneţe, până la primul centimetru de piele din talpă mă simt agresat de această vreme care pare pusă pe „aroganţe”.  Cu ochii pe fereastră, privind peste umăr spre criza pe care nu o vezi dar o simţi că îţi dă târcoale precum fantoma unui mistreţ din Bihor, de fier să fii şi  tot nu poţi să pleci fluierând spre săptămâna viitoare. În plus mai este şi luni(ziua asta nu pot să o înghit decât dacă este vară, am 17 ani şi sunt în vacanţă). Vestea bună este că până vineri ploaia nu se opreşte, avem avantajul de a ne obişnui cu aproape orice.