În toate după-amiezele copilăriei mele am dedicat, cu precizie matematică, două ore temelor şi alte trei fotbalului (fac excepţie vacanţele cînd proporţia era pur şi simplu pulverizată). Jucam fotbal cu maximă pasiune, indiferent de vreme sau de adversari. Am fost un elev aproape strălucit (cu timpul mi-a trecut şi asta) şi un fotbalist aproape mediocru. Nu mai ţin minte nici un zece dar nu am cum să uit ziua când am înscris prima dublă într-un meci al echipei de juniori din Ioneşti. Le revăd cu ochii deschişi (e vorba de goluri). De fapt cred că aş putea povesti toate golurile pe care le-am înscris, chiar şi pe cele anulate. Iată istoria primului gol din prima dublă a unei cariere încheiată la vreme (nu ma împiedică nimic să-l povestesc, nici măcar bunul simţ)- cursă pe tuşă, dau mingea prin dreapta unui jucător advers şi-l depăşesc în viteză prin stânga (dede – viteză, o asociere pe care acum nu o pot face nici în glumă), în buza careului de şaisprezece metri repet schema şi schema ţine. Ajung în faţa portarului uşor lateral dreapta, gândesc rapid, se impune un rist cu piciorul drept la colţul scurt, uşor de gândit dar greu de făcut, ghetele, primele ghete de fotbal cu crampoane detaşabile pe care le-am avut, erau cu două numere mai mari, aşa că un rist însemna doar o mică groapă în gazon. Execut un şpiţ cu stângul şi mingea ajunge în plasă prin dreapta portarului.
Era duminică ora 9.30. Am un singur regret, tata a ajuns la stadion la ora 10.00.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=DHzH3eiaNno]
Am avut si eu parte de mari gale matinale ,evident simpatizand cu o echipa adversa . Pasiune dusa la extrem in tribunele de tabla ,sau pe marginea „arenei”, injuraturi clasice si inghetata de 2 lei, goluri de aur , ca si cele ale tale dar trebuie sa recunosc ca pe tine te-am remarcat ca fotbalist in Regie,mai apoi la Antilopa, Polivalenta si Spitalul Universitar . Asta pentru ca nu am avut pasapoartele la indemana , altfel eram la Bologna .
A fost bine si la Universitar, am iesit elegant din scena, ranit dar nu invins.
superba replica, old madre!
minunat chiar si golul sotiorului, desi scenariul e aproape lacrimogen, sa recunoastem 🙂
multam, panta ! trebuia sa-mi fac datoriile, una fiind cea de sofer, pe care am dus-o bine si la marea finala de pescuit la crap….valvoi stie.
Asa sunt eu mai lacrimogen domnule Panta. Scenarii insa nu scriu, desi stiu ca esti greu de convins.
dedes, toti rusii sunt blanzi si lacrimogeni. ce e rau in asta? 🙂
deci valvoi este complice, old madre? hmmm…
nu, valvoi era pasager.
din nefericire nu toti au bilet
Ai dreptatea Andreea. Eu de fiecare dat stiu numerele dar nu am curaj sa joc.
Wonderfull…