Am un motiv de reală satisfacţie. Dacă ştii unde să te plasezi şi eşti suficient de atent, chiar şi din Bucureşti poţi vedea cerul. Clar şi albastru, aşa cum l-au făcut părinţii lui, căci toate pe lumea asta au cel puţin un părinte. Nu exagerez decât parţial, am stat câţiva ani buni într-o zonă a acestui oraş de unde trebuia să plec pentru a constata că a venit primăvara, pomii reprezentau o raritate iar iarbă nu vedeai decât în pliculeţe, dar şi asta după lăsarea întunericului. Betonul avea (şi bănuiesc că încă mai are) aceeaşi culoare tot timpul anului, aşa a vrut mama lui, betoniera.
7 thoughts on “Colţul blocului”
Comments are closed.
sunt si niste mufe tata si mama.
daca beton(ierele) sunt mamele, tatii trebuie sa fie blocurile (taci)turn! 🙂
te pricepi la mufe.
si mai ales la trufe 🙂
te cred, mai ales ca tocmai vii din patria ciocolatei.
la noi in cartier s-a terminat cerul, s-a dat tot, s-a vandut ca literatura de ziar, pe sub mana, la 5 dimineata. Daca m-am trezit pe la 9, n-am mai apucat.
Verbiaj se rezolva. stiu pe cineva care poate sa-ti opreasca, dar nu mai mult de un metru patrat de cer senin. cu nori are cat vrei si la orice ora.
pot sa fac credit imobiliar pe 30 de ani?