Am bunul obicei să discut cu oameni ceva mai bătrâni, dacă îmi este permisă exprimarea mai bolovănoasă, şi culmea îi şi ascult. Constat însă că odată cu înaintarea în vârstă oamenii devin tot mai greu de mulţumit. Spre exemplu criza nu-i impresionează absolut deloc. „Păi se compară ce a acuma cu ce a fost după război? Asta e joacă. Când o să mâncam pâine de tărâţe cu zarzăre verzi şi o să umblăm desculţi pe stradă atunci să ne plângem”, am auzit de curând de la cineva care părea să ştie ce vorbeşte.
E un punct de vedere. Dacă aveau rate la banci nu am îndrăznit să-i întreb. Ceva cuiva tot datorau şi ei.
5 thoughts on “greu de mulţumit”
Comments are closed.
apropo de paine de tarate…
astazi, spre deosebire de alte vremuri, exista, nu numai la noi, zeci, daca nu sute de sortimente de paine.
de la paine cu, de si presarata bine cu alte chestii, pana la paine din, pentru si de culori nemaivazute.
zarzarele a ramas acelasi, ma gandesc. desi in oltenia verbiajilor stim ca au forme si gusturi deosebite 🙂
Din pacate in acest moment e cam dificil sa gasesti zarzare proaspete. eu am niste suc facut din ele, dar asta nu prea tine de foame, si in plus incita la revolutii.
Cred c-am imbatranit si eu !
Pai ce crezi, Dedes, ca nepotii nostri vor trai crize interesante? De unde, nu or sa aiba loc de cat de interesante au fost ale noastre!
Normal, crizele noastre sunt cele mai interesante