Mircică

Azi am călătorit alături de Mircică, mama lui Mircică (de la care am aflat că îl cheamă Mircică) şi sora lui Mircică. Cine este Mircică? Un băieţel blond, cam de 5-6 ani cu un sfert din dinţi lipsă şi trei sferturi cariaţi. Mai multe nu ştiu despre el, dar asta nu m-a împiedicat să-l remarc repede. Înarmat cu un pistol cu apă şi un pumnal din plastic, a acţionat cu ele tot drumul rostind obsesiv un singur cuvânt valabil pentru toţi, inclusiv pentru el: mori! S-a sinucis cale de 7 staţii de 15 ori, de 10 şi-a proptit pistolul la tâmplă şi a tras fără milă iar de 5 ori şi-a tăiat venele. De fiecare dat spunea simplu: mori! Între două sinucideri se ocupa şi de mamă şi sora, cu focuri scurte: mori, mori. Încercările mamei de a-l potoli au dus la un adevărat genocid, toată lumea din mijlocul de transport şi din maşinile care-l depăşeau a fost executată. Simţind că îi dau atenţie la final mi-a făcut o dedicaţie specială,  şi-a îndreptat pistolul spre fruntea mea (eram la acelaşi nivel, eu stăteam pe scaun) mi-a zâmbit cu dantura-i aflată în plin proces de transformare şi  a spus din tot sufletul: mori!