Banii noştri sunt pe mâini bune. La concluzia asta am ajuns cu mai mult timp în urmă, dar un episod petrecut în această săptămână mi-a întărit convingerea. Cum în urmă cu 3-4 ani de fier să fi fost şi nu aveai cum să nu te pricopseşti cu un credit, om din carne-sânge şi oase am păcătuit şi eu băgându-mi în casă niscai utilaje electronice pe care să le plătesc în mai multe rate. Multele rate au fost plătite iar la sfârşitul acestei luni trebuia să dau banii pentru ultima. Aşa că plin de încredere am mers la cel mai apropiat sediu ca să scap de obligaţie. Respectuos i-am comunicat casierei că ne vom vedea pentru ultima oară şi să-mi spună cât mai am de plată, aşa ca de final.
-145 de lei.
-Cam mult, e dublul ratei.
– Staţi să mai verific o dată( amabilitate nene). Da, atât este pentru că în iunie nu aţi plătit.
-Ba am plătit, am şi chitanţa acasă. În 5 minute vă pot demonstra.
– Staţi să mai verific o dată( amabilitate nene). Da, nu mai aveţi nimic de plată.
-Păi cum?
-Păi în iunie aţi plătit tot şi a fost închis şi contul.
-???Deci nu mai am de plată. Dar contul poate fi închis fără să mă întrebe cineva Ştiu că am şi un card de la dumneavoastră.
– Staţi să mai verific o dată(amabilitate nene). Da, aveţi un card, dar văd că nu l-aţi folosit.
-Păi nu-mi trebuie.
-Dacă vreţi să vă închideţi contul puteţi face o cerere.
-Azi nu. Dar nu era închis?
– Staţi să mai verific o dată( amabilitate nene).
……………………………………
Dialogul este în proporţie de 99% real. Parcă eu am mai debitat câteva tâmpenii, dar nu vreau să mă dau cocoş, risc să ajung la cazan.
uite, din cauza unor clienti ca tine am plecat eu din banci… cata insistenta, dom’le !! :))
sigur era noua in bransa, n-a apucat sa-si insuseasca replica-panaceu „ne scuzati, sistemul e de vina”
recunosc, am cam retinut-o pe doamna.
domn’ dedes mi-am dat seama de la inceput ca doar 99% din dialog este real. ca prea verifica fata, de fiecare data, ‘odata’. adica… ‘odinioara’. desi dialogul se consuma clar in acel moment 🙂
corect „ochi de vultur”. s-a facut cuvenita modificare.