Ceaţă la mal. O zi perfectă de marţi. Umedă, alglomerată, nervoasă. Un timp numai bun de încheiat socotelile, cine vrea şi cine poate. Eu nu sunt genul, mă limitez la încheiat şireturile. Sunt la un pas să mă înec într-o cană cu ceai negru dar mă salvez în ultima clipă cu o culegere de povestiri SF foarte bună, albumul „Nasville calling” al lui AG Weinberger îmi face masaj la urechi şi o felie sănătoasă de pâine îmi umple golurile interioare. Aş putea spune că sunt numai bun de muncă. Oare? De fapt nu m-am considerat niciodată pregătit pentru activităţi atât de serioase.
2 thoughts on “Ceaţă”
Comments are closed.
dedes,
as zice ca matale esti un fel de liviu rebreanu in piele de ion al lu’ glanetasu 🙂
as zice ca m-ai cam nimerit la piele.