După 17 ani m-am reîntâlnit cu Tzvetan Todorov. Vorba vine. Omul m-a ajutat enorm la examenul de Bacalaureat (română oral) în jurul ideilor lui despre literatură am reuşit să brodez o întreagă strategie. Un fel de castravete al lui Chicoş, universal valabil care mi-a dat mare încredere. Ca orice român balcanic imediat l-am dat uitării pe binefăcătorul meu bulgaro-francez. Astăzi, absolut întâmplător am aflat că omul trăieşte şi are programată o conferinţă prin Italia. Care e poanta? Nici una, doar că uneori nume adânc îngropate în solul mlăştinos al memoriei pot ieşi la suprafaţă extrem de uşor.
1 thought on “Todorov”
Comments are closed.
ai dreptate, nu intotdeauna e nevoie de poanta.