O piftie

Sunt un fan declarat al pregătirilor de dinaintea sărbătorilor, oricare ar fi ele. Îmi place să umblu prin magazine şi mai ales pieţe, să văd cum poporul este străbătut de sus în jos dar şi invers de fiorul marii zile ce tocmai stă să vină. Având o comandă fermă m-am prezentat la o carmangerie de cartier dis de dimineaţă, ora la care oraşul e bântuit de fantomele pensionarilor instruiţi la cozile comuniste. Cu 20 de metri înainte să ajung în faţa magazinului am avut o decădere în mine (după modelul Becali). Peste 20 de persoane se luptau aprig în uşa carmangeriei. Mi-am luat taurul de coarne(de fapt sacoşa de toarte) şi am decis să merg până la capăt. M-am lămurit repede despre ce e vorba, nu era o filmare în amintirea evenimentelor de acum 20 de ani. În magazin aşteptau câteva persoane, marea problemă era să treci de uşa lângă care era plasată o ladă frigorifică plină cu oase de porc şi vită, care erau oferite gratis doritorilor. Ce-i drept asemenea oase doar la muzeu am văzut, perfect lustruite fără nici o urmă de carne sau măduvă. Trec de grămada dezordonată în care doamne trecute de toate tinereţile posibile erau atent călcate în picioare de pensionari ceva mai vânjoşi şi aştept să cumpăr ce aveam de cumpărat. Cum ştiţi că sunt milos, am fost lovit de un sentiment greu de descris, care mi-a făcut stomacul mic şi jucăuş gata să se mute în propria-mi gură devenită pungă.

De nesuportat mi s-a părut şi dispreţul cu care îi tratau pe bieţii nefericiţi ceilalţi, ceilalţi=oamenii plasaţi la coada onorabilă unde carnea era livrată contra cost. Cel mai aprig se dovedea tocmai un bătrân aflat în faţa mea, care fără milă îi măscărea în fel şi chip. Normal, când într-o încăpere se află un personaj care nu-mi cade bine la pipotă, acesta simte nevoia fie să se aşeze lângă mine fie să mă abordeze într-un dialog care mă distruge nervos. Nici de data aceasta nu am scăpat. Din fericire moralistul meu a ajuns rapid în faţa vânzătoarei şi a comandat sec:”Dă-mi şi mie o ureche de porc şi două târtiţe de curcan”. Târtiţe de curcan! Nu credeam că se comercializează şi aşa ceva dar totul se poate chiar la 7 lei kilogramul. „Gata piftia. Şi ciorbiţa”, a exclamat în momentul în care a primit marfa şi a achitat 4 lei şi jumătate. Ca un rege în drumul spre tron a trecut printre luptătorii de la galantarul cu oase lustruite. Superioritatea poate costa uneori doar 4,5 lei. Dacă îi ai.