Curaj

Curajul are diverse forme. Am descoperit una dintre ele . Iată ingredientele: iarnă, undeva la ţară în plină câmpie, -15 grade, două-trei beri băute la ceas de seară.  Acum acţiunea: se face de 3 dimineaţa, cocoşii nu mai cântă de frig dar tu simţi că ai exagerat cu lichidele înainte de culcare. Cu toate acestea bunul simţ nu te-a părăsit şi decizi că nu e cazul să deranjezi pe toată lumea pentru a merge să foloseşti baia din casă, dispusă absolut strategic, aşa că apelezi la  clasicul wc din fundul curţii. În plină acţiune, după ce parcurgi primii 50 de metri, îţi dai seama că ai avut un curaj nebunesc să ieşi afară într-o pijama destul de subţire. Ajuns la destinaţie constaţi  că aproape ai uitat de ce te afli acolo şi din cauza gerului instrumentarul e aproape nefuncţional. Un singur gând te domină, să faci cale întoarsă şi să te bagi sub plapumă. Gândit şi făcut.  Cocoşii nu cântă nici la 5 dimineaţa, probabil au murit în grup, dar tu simţi că ai o datorie. Să fie sănatoasă, nu mai ai curaj chiar dacă ţi-ai pune un cojoc în spinare, dar încă ai bun simţ. E ora 8 dimineaţa şi cocoşii reveniţi la viaţă vor să înghită nişte boabe şi tocmai de aceea fac gălagie. Te poţi mişca liber prin casă şi scapi de orice apăsare. Concluzia e simplă, bunul simţ poate duce uneori la situaţii explozive.