Nu înţeleg ce mecanism mă determină să-mi simpatizez căsuţa poştală. O verific zilnic deşi din pântecul ei extrag mai mereu veşti proaste, o factură un impozit… Nici valul de pliante la tot felul de carfururi, bile, plusuri nu îmi domoleşte avântul, naiv, aştept în continuare o surpriză. Astăzi a venit, tot sub formă de pliant. M-a luat cu transpiraţii reci când am văzut cine vroia să-şi ofere serviciile, identificându-mă drept un posibil client. O firmă de servicii funerare mă anunţă voioasă că echipa noastră vă este alături şi vă asigură non-stop următoarele servicii – constatare deces – îmbălsămare – toaletă – transport- incinerare – consultanţă juridică şi multe altele. Am zis rapid piei satană şi am aruncat hârtiuţa la coş. După 2 ore când am revenit acasă, o altă hârtie, nou-nouţă, cu acelaşi mesaj era agăţată de clanţa uşii mele. Aştept cu groază momentul în care firma va avea nişte promoţii, nici nu vreau să mă gândesc ce îmi vor trânti în prag.
3 thoughts on “Căsuţa poştală”
Comments are closed.
dedes, vin vremuri negre de tot! eu zic, totusi, sa te mai gandesti….
cat de urat crezi ca e in oala cu smoala? mai ales ca nu stii peste cine dai pe acolo, un gica petrescu, un john wayne, o lady diana sau poate chiar o fefeleaga fara mari pretentii… 😛
pai acum toata lumea in cazanul cu smoala? eu, john, mai inteleg, dar biata fefeleaga ce sa caute?
isi cauta marea dragoste, marele albastru, bre! of…