Îmi plac multe, dar puţine precum o lună îndopată cu un Campionat Mondial de Fotbal. Sunt ca un copil într-un magazin de jucării fiind în posesia unui cont nelimitat sau ca un cititor care află că a moştenit o imensă bibliotecă. Simt cum mă parăseşte răbdarea când văd ca puţinele zile rămase până la start trec tot mai greu, acelaşi sentiment fiind trăit şi de partea inocentă a familiei, care ,tot vineri, va avea parte de o altă bucurie: intră în vacanţa mare. Recunosc că aş da de la mine un mondial pentru o vacanţă mare, una adevărată, ca la 15 ani, nu una matură cu miros înţepător de şomaj, dar asta e altă discuţie. Cum fotbalistul din mine iese la lumină mai mereu în preajma unor astfel de evenimente, cu toate că de la 80 de kg în sus o face tot mai greu, nu m-am putut abţine să nu dau şi eu lovitura de start a Campionatului Mondial. Am făcut-o în stilul şi după posibilităţile mele, uşor autoironic, cu o minge care, vai de mine, avea un imprimeu cu … prinţese. Iată o dovadă de măiestrie surprinsă de ochiul mereu vigilent al lui Old Madre.
dedes,
matale le spui frumos (mai ales cand e vorba de amintiri si suvenire), dar pazeste-ti bine spatele, dom’le. cat e old madre de old madre vigilenta intruchipata, nici chiar dumneai, nu poate fi intotdeauna pe faza. iar pozitia usor nefireasca nu e acoperita de regulament. si nici de fanta de lumina! 😀
si inca ceva. nu virgulei intre ‘dumneai’ si ‘nu’. acolo mergea un buchet de flori galbene, ci nu doar o ‘lacrimioara’ cazuta accidental 🙂
Pozitia nu e nefireasca, e doar o imbinare intre tehnica lui Maradona si gratia lui Nureyev.
Mister Panta , old madre e mereu vigilenta si pe faza…in orice pozitie !