Ieri mi-am petrecut 10 ore din viaţă în cel mai mare şi mai mobilat cavou din Europa. Cu morţii vii în preajmă, aveam senzaţia că dacă închid ochii nu mă voi mai trezi niciodată. Şi vorbeau atăt de mult, de plat, de fără noimă, încât simţeam că nu am cum să scap neadormit. Când nu mai aveam nicio speranţă, au trecut la vot şi am putut să ies la aer liber, unde am întâlnit cei mai vii morţi pe care i-am văzut vreodată.
5 thoughts on “Ţara mea”
Comments are closed.
Nu e doar a ta , alaturi de tine se mai chinuie cate milioane de viitori morti .
cateva , imi cer cateva scuze …
am exagerat si eu. oricum nu stiu ce ar fi tara mea fara mine.
In goana de a se inghesui cat mai multi in cel mai ” dotat cavou „, mortii vii au uitat sa abroge o lege. Si nu vor putea sa o faca niciodata pentru ca nu le sta in putere. Aceea ca suma dintre bine si rau va ramane invariabil zero. Indiferent cat de mare va fi numarul ” urnelor ” de vot, in acelasi ritm se inmultesc cei vii, dragi sufletelor noastre. Pentru ei, pentru toti care nu se vor alatura nici in moarte celor din ” imensul cavou „, tara ta nu poate fi inca nimic fara tine !
Despre imaginea celor care alcatuiesc echipa de fotbal, un bun psiholog m-a invatat un lucru, nestiut pana acum. Acela de a nu folosi niciodata denumirile de : pensionar, batran sau persoana in varsta. In primul rand pentru ca sunt mai intelepti, rabdatori si cu o mai mare putere de se face utili decat oricare alta varsta. Apoi a constatat ca la aici, ideea de pensionar ii face sa se simta o povara deoarece noi ” trebuie sa le platim pensie si medicamente compensate „, sa le asiguram asistenta medicala, locuri in mijloace de transport, ca sunt oameni care nu au facut niciodata nimic.
Si a ales denumirea de seniori, prin care sa ii putem aduce la locul pe care il merita, sa le oferim sansa de a se face utili, pt a nu ne omora sistematic parintii si trecutul.
Vazand fotografia echipei am realizat cel mai bun exemplu pentru faptul ca doar la varsta noastra oamenii au puterea sa zambeasca , sa transmita bunatate si incredere. Mai mult decat orice imagine de ” juniori „, la care cerceii, tunsoarea si dispretul sunt in primul rand a ” ceea ce trebuie vazut „.