Să ai simţul ridicolului este o calitate. Ieri am participat la o adunare în care 90% din participanţi se bălăceau în zeama acră a ridicolului absolut. Cum îmi venea să plâng şi să râd, am încercat să adopt o poziţie neutră:
„Anul acesta gerul a învins nostalgia. La -10 grade nici comunismul nu mai ţine de cald. Chiar şi aşa, în condiţii vitrege, economice şi meteorologice, câteva zeci de oameni au ţinut să spună nişte vorbe (cei mai mulţi), să depună o floare (mai puţini) sau să aprindă o lumânare (aceştia pot fi număraţi pe degetele de la o mână) la mormântul fostului preşedinte, în ziua când ar fi împlinit 93 de ani. Cimitirul Ghencea a înregistrat astfel cei mai mulţi simpatizanţi ai comunismului pe metru pătrat din întreaga ţară. Ca lucrurile să meargă cât mai bine, încă de la intrarea în cimitir, un domn echipat destul de sumar, trening, tenişi şi şapcă, ghida fiecare persoană care intra în cimitir: ‘Mormântul tovarăşului Ceauşescu se află pe stânga, se vede din aleea principală’. Acesta este un prim avertisment că nu e cazul să te adresezi cuiva cu ‘domnule’.”
Continuarea este aici.
