Îmi plac bătrânii, mai ales aceia care sunt conştienţi de vârsta pe care o au. Nu suport negustorii agresivi şi nu îi apreciez nici pe cei amabili.
Aşa stând lucrurile simt o greaţă totală când iau contact cu o metodă de agăţat cliente extrem de perversă, lansată de florărese. „Fac o rerducere”, „Am ceva special pentru tine”, „Îţi fac un bucheţel pentru prinţesă”, sunt propoziţii care mergeau şi încă mai merg la cei tineri. Au apărut însă şi şabloanele de agăţat bunici. „Cu ce te servesc frumoasa mea”, „Frumoasă ai rămas”, „Bunătatea mea, frumuseţea mea” şi alte greţoşenii de acest gen sunt perorate în gura mare. Cu cât e bătrâna mai ridată, mai smochinită şi mai devastată de trecerea anilor cu atât mai neruşinate sunt laudele. Durerea mare mi-o pricinuieşte însă reacţia vârstnicelor căzute în plasa celor care nu se trag nici din daci şi nici din romani. „Mă şi întreţin”, „Da să mă fi văzut acum câţiva ani”, „Nu mai sunt eu chiar ce am fost, da tot mai…” sunt câteva din replicile care nu fac decât să dea apă la moară comerciantului dornic să mai facă un ban cinstit.
