Neputință
de D.Bojin
Gunoaiele ne zgârâie iarba uscată
Copacii ne cresc dimprejur laolaltă
Printre ei construim largi cărări apucate
Aflate acum dar demult preumblate
Mai avem cuvântări nerostite
Deşi e apus de când totul e spus
Plângem pe rând cu suspine ferite
Deşi nimic nu rămâne ascuns
Mai zburăm, mai plecăm cu gândul departe
Dar zărim tot mai greu ce ne este aproape
Intrăm prea târziu în anii de viață
Ieșim prea rapid să ni-i și amintim
Cumpărăm timp cu datorii neplătite
Gaj punem viața cu anii puțini
Socotim, împărțim,
Adunăm ce-am scăzut
O rămane ceva din ce tot ce-am pierdut
Cu cămările goale
Cu hainele roase,
Ne rugăm, ne-ntrebăm
Sătura-ne- vom toţi cu pomenile noastre?
