Cine afirmă că şcoala românească nu este una dură se înşeală sau vorbeşte în necunoştinţă de cauză. Am cel mai grăitor argument chiar în familie. În anul şcolar ce tocmai stă să se sfârşească am fost nevoit să-mi iau fata de la cursuri pentru a merge cu ea direct la spital de trei ori. Delicata mâna dreapta a unei domnişoare de clasa a 4-a ajuns în ghips de două ori (ultima oara chiar ieri) în urma unor solicitante ore de sport executate de un domn profesor de excepţie care are o singură problemă: acordul între subiect şi predicat, iar în cazul fericit în care îl nimereşte, în scris, trage între cele două câte o virgulă să-l ţină minte. Piciorul a avut o soartă mai bună fiind vătămat doar o singură dată în sala de clasă. Funeriu poate fi mulţumit, în şcola autohtonă se dau lupte pe viaţă şi pe moarte. Trebuie să fac o precizare, conform observaţiilor proprii, dar şi a unor informaţii din exterior (învăţătoare, colegi…) fata mea este unul dintre cei mai cuminţi copii din şcoală. Sistemul o căleşte!
Nici sistemul sanitar nu este unul de neglijat. Dincolo de orele de aşteptare pe la diversele cabinete, două chestiuni m-au şocat. Medicul specialist îmi transmitea oral indicaţii despre cum trebuie pusă mâna în ghips, acest lucru urmând să-l facă o asistentă, care nu era de faţă, într-o altă sală. Când am încercat să transmit preţioasele cuvinte asistentei, aceasta m-a oprit ofuscată, în mână ţinea radiografia pe care nu s-a uitat o secundă, spunându-mi „vă rog să mă credeţi că după 30 de ani ştiu ce am de făcut”. Am tăcut ruşinat pentru ca după un minut ochiul vigilent al soţiei să constate că punea ghipsul în cu totul alt loc decât unde trebuia. Într-un final am reuşit să o conving că nu cred că dacă pe dânsa o doare capul o poate ajuta o frecţie la piciorul scaunului.
Bonus
Ca un mare maestru al ratărilor, am eşuat lamentabil în încercarea mea de a ajunge la concertul Scorpions, unde aveam şi acreditare. O vară de neuitat (1991) este asociată în mintea mea cu două melodii celebre: „wind of change” (Scorpions) şi „rhythm of my heart” (Rod Stewart).
Una din cele mai bune melodii de pe ultimul album Scorpions: LORELEI.
Daca nu spui…Aveam o pila la Grigore Alexandrescu chiar la sectia de pus copii in gips. O singura frazulica magica si atitudinea personalului se indulcea brusc. Iti spun din proprie experienta, am umblat pe-acolo de curnad cu Filip cu o interventie chirurgicala pt o unghie la picior incarnata si m-a dus la medic chiar „gipsologul” sef de la policlinica din curtea spitalului (aia care are iesire pe straduta din spate)…