.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
Copii de ţărani
(Adrian Păunescu)
Poemul acesta îl scriu într-o noapte,
Puţin după ziua de treizeci de ani
E-un scrâşnet, un plânset, un geamăt de şoapte,
Căci e pentru voi, fii curaţi de ţărani!
Când ţara îndreaptă şi legi şi-a sa cale
Când sus în idee nu-i loc de abuz
Mai sunt de-mplinit şi la capăt de dus,
Dorinţi izvorând din nevoi sociale.
Şi una e-aceea că încă la ţară,
Nu-i şcoala făcută cum e la oraş
Că fiul ţăranului, totuşi nu poate,
Intră-n facultăţi cu acelaşi curaj.
Eu ştiu câte lucruri în ţara sunt gata
Şi câte vor fi, dacă suntem cuminţi.
Dar una e dacă director e tata,
Şi alta e, dacă-i ţăran de la Vinţ…
Eu iată, priviţi, sunt un fel de director
N-aveţi nicio grijă că vă voi minţi
Am şi eu copii ce pot fi de bani gata
Cu toate-i îndop, pentru că-mi sunt copii.
Dar ţara sta-n alţii întâi, şi pe urmă
În fiii aceştia de directoraşi
Nu, satele noastre nu sunt tristă turmă
Ce lână şi brânză trimite-n oraş!
Producţia lor cea mai sfântă sunt fiii!
Lor li se cuvine răsplata de preţ.
Ţăranii dau aur, când dau României
Curăţii lor fii, rod al unicei vieţi!
Mi-as fi dorit sa pot trai, sa pot simti regrete precum ale tale; daca la un moment dat in copilarie, poate si eu simteam la fel, acum sunt constienta de incapacitatea sufletului meu, simt golul, constientizez vidul pe care nu-l simt; si parca as intra intr-o casa cu 2 camere-una in care vad un tata si un copil jucandu-se, vorbind, construind o relatie, impartind sentimente pe care mai tarziu sa se catere regrete sincere, si alta GOALA…e camera mea si singura nu o pot impodobi cu nimic.
Si totusi ma bucur pentru camera ta plina!
Multumesc Maria, altceva chiar nu stiu ce sa zic.
Ai fost intotdeauna, atat cat te-am cunoscut, omul care mi-a adus un zambet. Am vazut aceasta fotografie si am inceput sa plang. Da, sa plang. Nu sa lacrimez, asa cum metaforic incearca unii sa dea o nota intelectuala durerii. Nu. Am plans. In fotografie eram eu si tatal meu. Iar daca m-ai facut sa plang postand o fotografie si o poezie inseamna ca esti complet. Ca om. Iar o fotografie cu doi oameni este o raritate. Dumnezeu sa ne odihneasca tatii!