Din ciclul „ce caut eu în casa mea?”, astăzi avem masa de după-amiază.
Ca orice românaş sunt şi eu un ciorbist amator. Acum vreo 2 zile, nici la prânz, dar nici pe seară, am luat cu asalt bucătăria cu scopul de a-mi umple golurile interioare, cele de din vale de gât, cu cele din cap e mai greu. Aşa că am garnisit o strachină cu ciorbă de pui cu fidea, am decupat două felii de pâine şi am convocat la lot un pretins ardei iute, care mi-a înşelat toate aşteptările prin lipsa lui de virilitate. În timp ce lopătam cu sârg mă pune necuratul să ridic privirea mai sus de locul faptei şi să mă uit pe fereastră. Pe loc mi s-a înmuiat …coada la lingură şi fideaua s-a făcut băţ la mijlocul esofagului. În faţa ochilor se lăfăia o reclamă, afişată pe blocul de vizavi, în care personaj principal este un şobolan mort. Băiat de la ţară fiind, am un ficat destul solid, dar chiar nu aveam chef să mânânc cu şobolanul în faţa ochilor. Uşor derutat apuc ciorba de urechi şi ardeiul de o aripă şi fug în sufragerie. 
Eşec total. Îmi fac o socoteală scurtă şi îmi aduc aminte că toate ferestrele casei dau spre vest aşa că am şobolanul în faţa oriunde m-aş duce. Ştiu, ar mai fi o soluţie: să mănânc cu faţa la perete, dar există un resort care împotriva voinţei mele îmi întoarce de fiecare dată capul spre greţoasa imagine. Cum nu ştiu cui să mă adresez, de fapt nici nu am nervii necesari să o fac, până când şobolanul va pleca singur din faţa casei o să servesc masa în cadă, ingineniosul constructor comunist care s-a ocupat de blocul în care locuiesc s-a gândit că nimeni nu are nevoie de fereastră când face duş, sau ce mai face, şi în consecinţă nici nu a făcut-o.
PS
După un îndelung studiu, aş zice că şobolanul din imagine este doar un biet şoarece.
