Radioul a învins, iarăşi, televiziunea. E o constatare absolut proprie şi nu se bazează decât pe experienţe pur personale.
Luni seară ajung din întâmplare pe postul tv digisport, unde era transmis în direct meciul de fotbal dintre Gaz Metan Mediaş şi FCM Târgu Mureş. În două minute cele două formaţii m-au plictisit suficient de tare ca să decid că e cazul să închid televizorul şi să pornesc nelipsitul radio aflat lângă pernă. Pe Radio România Actualităţi se transmitea în direct finalul meciului dintre… Gaz Metan Mediaş şi FCM Târgu Mureş. Relatarea de la faţa locului m-a prins şi în întunericul camerei am reuşit să îmi închipui un meci foarte atractiv, de înalt nivel tehnic şi spectacular, mult diferit de ceea ce îmi oferea televizorul cu câteva minute în urmă.
Trebuie să mai menţionez că niciun teatru prin care m-au purtat paşii nu a reuşit să construiască decoruri atât de spectaculoase precum realizez cu puţinele-mi mijloace în strâmtul spaţiu al cutiei craniene atunci când ascult teatru radiofonic.
Mă gândesc că televizorul a fost creat special pentru oamenii fără imaginaţie. Posibil să mă înşel, din fericire nu ar fi prima oară.
