Sunt leșinat după legi. Cum mai apare câte una, cum mă reped să o respect. Aflu din ziare că învățământului i se pregătește o nouă lovitură, pardon, lege. „Cadrele didactice care aplică pedepse corporale sau îi umilesc pe elevi vor fi amendate cu sume cuprinse între 1.000 şi 2.500 de lei, potrivit proiectului elaborat de Ministerul Muncii, pentru modificarea Legii privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului. ”
Nu accept violența de niciun fel, așa că în primă fază sunt tentat să nu comentez. În a doua mă gândesc că nu e lege să nu fie interpretată de un românaș cu minte sprintenă, orientată exclusiv pe golănii, așa că mă apuc să interpretez paragraful cu umilința. Mă pun în pielea unui elev, deși îmi e greu din toate punctele de vedere, și mă gândesc care e cea mai mare umilință la care mă poate supune un profesor în fața colegilor și chiar a familiei: să-mi desconsidere inteligența, să-mi interpreteze cu rea credinţă informaţiile, sau lipsa lor, și să îmi dea note de la 1 la 4. Dăcă mă mai lasă și corijent e deja traumă psihică. Așa stând lucrurile de ce să nu primească domn’ profesor câte o amendă zdravănă ori de câte ori ţine să mă umilească în catalog. Cu puţină preocupare din partea unor elevi şi a familiilor lor, în câteva luni se lecuieşte tot sistemul de intransigenţă.
Raul Cârstea – Constantin Neculae – versuri de Virgil Carianopol.
Profesorii in Ro incep cu vreo 500, mi se pare. Sa le tot ramana de adus de acasa pana sa faca de o umilire.
Cand dai in copil si il agresezi verbal si dai cu stangul in dreptul tau de role model, inteleg. Altfel … altfel cred ca nu intelege nimeni. Dar depinde ce intelege avocatul si pe cati bani.
Aici, in State, nu ai voie sa discuti in fata clasei nimic legat de performanta vreunuia din copii. Daca predai la facultate, nici cu parintii copilului nu ai voie sa discuti despre notele si performantele lui fara incuviintarea scrisa a studentului. Nu e pe amenzi umilinta de pe partea cealalta a monedei, e pe dat afara.