Bucurie

Ca în fiecare om şi în mine trăiesc un înger (mare) şi un diavol (mic). Recent am aflat că la majoritatea populaţiei mărimile sunt fix pe dos, dar asta contează mai puţin, fiecare cu ale lui. Azi i-am surprins pe cei doi discutând, micuţul fiind ceva mai vocal, în primă fază chiar am crezut că a furat vocea solistului de la AC/DC . Subiectul dialogului era, se putea altfel, calificarea Stelei. Îngerul, cu glas de Fuego în duet cu doamna Irina, susținea că este o performanță, mică, foarte mică, dar că merită să ne bucurăm. Întunecimea sa avea însă o altă problemă: „Cât de rău să ajungi să ieşi în piaţă cu sticle de şampanie după ce ai reuşit o calificare în şaisprezecimile Ligii Europa, auzi cum sună – şaisprezecimi, după ce ai bătut pe Nimeni din Larnaca şi ai fost batjocorit, cu 5-0, de Anonimii din Haifa, beneficiind de seriozitatea unor nemţi? Chiar nu mai există niciun pic de simţ al ridicolului? Mai ales tu, stelist, care la fiecare doua propoziţii ai una care să conţină 1986 şi Cupa Campionilor Europeni „. Fiecare cu argumentele lui, dar tot nu înţeleg de ce diavolul nu se bucura de situaţie.