Cu 30 de ani în urmă, când eram mai tânăr şi la trup curat, în compania părinţilor, mergeam destul de des pe la fini, într-un sat din apropiere (Greci). 
Nu mai ştiu ce mâncam şi ce se bea, dar cu siguranţă nu am cum să uit piesele de rezistenţă ale acestor întâlniri, un pick-up Unitra şi un disc cu Gică Petrescu – Tangouri celebre româneşti (II). Ieri, cu familia, dar cu mine evoluând la închidere, pe post de tată, am mers pe la fini, nu într-un sat vecin ci într-un cartier mai îndepărtat (Titan). Ştiu ce am mâncat şi ce am băut, dar am avut enorma bucurie să găsesc la faţa locului vechiul pick-up, moştenit de finul tânăr şi discul vinil cu acum clasicul Gică Petrescu. Audiţia m-a lăsat mut, nu că aş fi deosebit de vorbăreţ de felul meu. Citând dintr-un clasic al cartierului Ferentari, Vanghelie pe numele său, pot spune că „viaţa este rotundă”.
