Lampa cu căciulă

În general filmele se inspiră din viaţă. În particular, din când în când, viaţa se inspiră din filme. Recent, imediat după viscolul care a umplut cărările Bucureştiului de zăpadă şi nesimţire, am jucat, dublu rol în scurt metrajul „Lampa cu căciulă „. În caz că nu aţi văzut filmul, redau sinopsisul de pe cinemagia.ro: „Lampa cu caciulă este un road movie despre relaţia tată-fiu şi despre importanţa lucrurilor mici în viaţă. Într-o dimineaţă, Marian (Marian Bratu), un băiat de 7 ani dintr-un sat uitat de lume, îşi trezeşte tatăl (Gabriel Spahiu) insistând să pornească spre oraş să repare televizorul.Îi urmărim în călătoria lor de la sat la marele oraş, oraş unde se găseşte specialistul Bichescu (Alexandru Georgescu), singurul în stare să rezolve problema.”

Cum am doar o fată am jucat şi rolul fiului. Din fericire în cazul meu nu s-a stricat televizorul ci receiver-ul de la digi. După lungi şi chinuitoare telefoane  la  amabilii domni de la rcs am aflat că singura şansă să beneficiez în continuare HBO sau Cinemax, pe care le plătesc chiar şi când nu le văd, ar fi să mă deplasez la UNICUL centru din oraş unde se repară buclucaşele aparate cu cartelă. Din acest punct totul pare desprins din film, drumul cu multiple mijloace de locomoţie, căzăturile, coada şi faptul că există un singur meşter depanator pe care trebuie să-l atingi la corda sensibilă cu laude meşteşugite ca să se mişte mai repede. Faptul că toate acestea se întâmplă în 2012 mă face să cred că filmul ar merita o continuare.