Prăbuşit pe canapea, am îndepărtat perdelele de la ferestrele sufletului,
vroiam să văd noaptea neagră şi m-am trezit în faţă cu o lună galbenă,
rotundă, cremoasă, ca un caşcaval „rucăr”cu 38% grăsime.
Dacă aveam canapeaua la Roma vedeam un blat de pizza, cu doi de z,
la Bucureşti doar caşcaval, numai caşcaval.
Impertinentă, luna vroia să-mi vorbească, dorea să filosofăm, ieftin.
Mi-am scos briceagul favorit din gât, şi am tăiat două felii de caşcaval lunar.
Avea gust bun, de EUri.
a new poet in town 🙂
nice!
Nou, nout.