„Eşti prost”

Pofticios din fire, nu puteam să ratez emisiunea care credeam eu că se ocupă cu arta culinară, de la Pro TV. Povestea cu gătitul, cu reţetele era doar în mintea mea, în mintea lor era cu totul altceva. Trei domni, că altfel nu ştiu să le zic, ei se tot alintă cu titulatura de chef, chef Lăchiţă, chef Suliţă, chef …, sunt puşi să ne arate cât de neamuri proaste suntem noi. Un fel de Cocoşilă triplat care îţi spune non-stop că „eşti prost”. Mănânci piure trântit în farfurie, ca la cantină- „eşti prost”, bagi în tine ciorbe şi tocănuri din greu, uneori şi de sărăcie- „eşti prost”, îţi place tochitura, ceafa de porc, micul tăvălit în muştar- „eşti prost”, faci o mămăligă -„eşti prost”, nu ştii să aranjezi o rucola, nu poţi să identifici un turmeric- „eşti prost”, ca să nu mai vorbim că fără o „reducţie de portocale” turnată peste absolut orice, din start „eşti prost”. Că ani de zile ţi-a plăcut cum gătea bunica, mama, soţia , nu inovezi, nu aranjezi cum trebuie o farfurie, foloseşti aceleaşi ingrediente de neam prost, nu ştii să spui franţujeşte sau măcar englezeşte la un fel de mâncare – „eşti prost”. Da, ştiu, sunt prost, emisiunea este pentru şi despre chefi, despre arta gătitului, despre rafinament, despre sfere înalte. Eu înţeleg, dar la ei nu văd, aşa că pe viitor nu mă mai uit. Am prostul obicei să mă hrănesc cu alimente, nu cu aere şi farfurii pictate.