Ţin minte că această fotografie era mult mai clară în urmă cu ceva ani.
Nu ştiu ce alchimie se produce, dar întregul proces acţionează la fel ca în cazul amintirilor din prima tinereţe.
Cadrul general rămâne, dar amănuntele se pierd într-o ceaţă a nostalgiei, care îţi permite să înfrumuseţezi atât cât te lasă sufletul.
si eu o stiu mult, mult mai clara. se distingeau trasaturile fetei si descoperisem un dede-pici indo(ct/b)rinat 🙂
ps
f bun vinul cela ghiurghiului, maestre! multam!
Chiar indobrinat, in vremea fotografiei Argesul se batea la titlul de campioana.
S-a notat in legatura cu vinul, esti pe lista scurta pentru un nou flacon.
dar ce zici tu, bre, flacon, vrei sa ma imbat?
imi ajunge si o sticla de 2 litri (aproape plina) 😉