Dorel

Ieri am aflat că Dorel e invincibil. Dorel, în multiplele lui forme, lucrează la linia de metrou Drumul Taberei – Universitate. Mai nou lucrează şi noaptea. De fapt lucrează puţin şi se ceartă mult. Când Dorel are hârtie la mână, care îi permite să lucreze la orice oră vrea, se transformă într-o maşinărie de produs zgomot, folosindu-se de tot ce-i pică în mână sau în gură pentru a se face auzit. Însoţit de un sobor de poliţişti, care îmi explicau că în România dacă ai aprobare de unde trebuie poţi să faci ce vrei la orice oră vrei, l-am vegheat din mijlocul străzii ,până spre 4 dimineaţa, pe Dorel la lucru . Un profesionist! Avea de găurit o limbă de asfalt cu un picamer diavolesc. Exista riscul ca treaba să se termine repede şi cele câteva sute de locuitori la bloc care îl ascultau cu nervii în gură să aţipească în aşa zisele case proprietate personală. Dorel şi-a calculat paşii şi găurile nu se dădeau constant, ci pachete de câte 3 minute la intervale de 15-20 de minute, ca să aibă muniţie toată noaptea.  În pauze încărca cu maximum de gălăgie posibilă cele câteva bucăţi de beton zdrobit, după care se ocupa de coada lopeţii. O înjura meticulos, dar cu dragoste.

Dorel are aprobare să lucreze noaptea până pe 4 iunie. Eu nu am bani de hotel. Îmi poate împrumuta cineva o armă cu lunetă? Nu vă gândiţi la prostii. Vreau să îl privesc mai atent prin vizorul lunetei, iar cu patul puştii să bat în ţeava de la calorifer, în caz că vecinii reuşesc să aţipească şi riscă să rateze distracţia.