Uneori o nenorocire este puntea care face legătura cu nişte amintiri frumoase. Ce făceam acum 22 de ani pe 13 iunie? Eu mă distram, alţii se alegeau cu capetele sparte şi toate speranţele făcute zob, graţie unor foşti, actuali şi viitori conducători. La 70 de kilometri de epicentrul violenţei minereşti, rupt de lume, savuram din plin meciul dintre elevii clasei a 12-a şi profesorii Liceului Industrial nr 2, viitor Vladimir Streinu, pe stadionul formaţiei de handbal Arctic Găeşti, alături de câteva sute de oameni, care se închipuiau extrem de liberi. Mai pe seară m-am delectat cu două meciuri tari ale Mondialului din Italia, Argentina – URSS (2-0) şi Uruguay – Spania (0-0) şi eram convins că o ţară care televizează meciurile unui mondial, după o pauză de 16 ani, este pe calea cea bună.
