Tocind scaune prin redacţia unui ziar economic am început să pricep cum stau lucrurile în domeniu, inclusiv în sistemul bancar. Tocmai de aceea, astăzi, când trebuia să aştept 30 de minute pe cineva, în apropierea unui parc, ca un profesionist am analizat situaţia, în speţă să aleg banca în care urma să-mi investesc timpul. Sunt bănci şi bănci, în unele nu e bine să bagi niciun minut din viaţa ta, altele par de încredere, prietenoase. Cum la 35 de grade, umbra reprezintă cea mai bună dobândă, am realizat că în zona de parc în care mă aflam erau trei bănci care prezentau încredere (parţial ocupate), şi trei total expuse pericolului evaporării lichidităţilor (libere). Cu calculele făcute m-am îndreptat spre prima bancă. Am luat viteză de cum m-am apropiat, un domn care probabil în ultima lună locuise în Sahara şi ratase toate întâlnirile cu apa, zăcea probabil anesteziat de propriile mirosuri. Banca numărul doi părea abordabilă, dar o doamnă cam pe la 50 de ani m-a informat acru că aşteaptă pe cineva, aşa încât sunt liber să plec. În final am luat loc lângă un bărbat în plină ofilire a vârstei care fuma tacticos un Kent lung. Am scos un ziar dar nu am putut să citesc până la capăt nici o singură literă. Domnul şi-a extras piciorul drept din pantof scoţând la iveală nişte unghii care ar fi făcut invidios şi un cal aflat înainte de prima potcovire. În mâna dreaptă a apărut o unghieră, care nu a reuşit să facă faţă confruntării, metalul braţului pârghie cedând în faţa unghiei respectabile. Vădit deranjat de situaţie, domnul a cedat nervos şi a decis să tragă un pui de somn. Cu ficatul în gât am constat că doamna care aştepta pe cineva servea tacticoasa masa (roşii, salam, ouă fierte, pâine) pe banca din faţă. Încercând să ies din starea de dezgust al simţurilor, am început să răsfoiesc ziarul. Greşeală fatală, domnul onorabil a făcut ochii mari şi mi-a tras o privire plină de reproş. Deja îl deranjam cu această foşgăială nesimţită. Bag ziarul în geantă, privesc în zare, când o văd pe doamnă că se ridică de pe bancă şi în trecere mi-a aruncat un zâmbet oţeţit pe care l-am tradus cam aşa : „fraiere”.
M-am ridicat şi cu încrederea zdruncinată în bănci şi în cei care le populează m-am predat caniculei.
