O viaţă trăită în afara facebook-ului e fără sens. Te simţi părăsit şi singur alături de cei 4-5-6 amici care din când în când te sună sau îţi trec pragul, în condiţiile în care majoritatea celor care vieţuiesc în jurul tău au câteva sute sau, de ce nu, câteva mii de prieteni pe reţeaua de socializare. Că virtualii îţi oferă doar like-uri şi comentarii dulceag-amabile deşi uneori tu mai ai nevoie şi de un piramidon (ştiu că nu mai există, dar îmi place cum sună) sau de un castron de ciorbă e o altă discuţie pe care nu o să o fac tocmai eu, un mic rechin al reţelelor. Chiar şi aşa, nu mi-aş fi închipuit că o să ajung să văd în Herăstrău doamne trecute de 60 de ani care pozau lasciv (cred ele) vomitiv(apreciez eu) zvârlite pe bănci sau crăcănate în jurul copacilor în căutarea fotografiei ideale pentru profilul de facebook.
În imagine am surprins un cuplu, ea +60, el +50 dar minus mult la IQ, care timp de o oră au căutat poziţia ideală pentru „profilul de poză”.
Lumea se schimbă şi îmi place să constat asta!
PS
Imaginea este realizată cu telefonul proprietate personală, care, dacă ar fi să facem o comparaţie între vârsta acestor aparate şi vârsta oamenilor, e trecut şi el bine de 70 de ani. După cum se poate observa, nu mai fotografiază ci pictează direct, înfrumuseţând nepermis grotescul.
