Îmi plac femeile! Femeile ca specie, departe de mine alte gânduri. Se pare că și ele mă plac. Chiar azi am avut parte de o reconfirmare a acestui lucru. Nu e puțin lucru să mergi pe stradă, mai precis printr-o piață, sub soarele blând de martie, și să te trezești abordat direct și fără ocolișuri. Uneori arăt bine, azi nu știu cum arătam, dar se pare că eram irezistibil. ”Mîncați-aș …. ta de om bărbat, care nu dai tu o bere.Acum!”. O frază plină de promisiuni rostită de o doamnă. Dacă vreau să intru în amănunte descriptive aș zice că mi-a vorbit un fel de smochină pe două picioare, fără pic de dinte în gură, trecută de 50 ani, cu un păr despre care aș putea spune doar că am văzut mături de stradă mai îngrijite. Dar de ce să stric romantismul momentului și să intru în descrieri (nu luați în considerare fraza de mai sus). În fond, ce eram în acea clipă decât un bărbat și o femeie rătăciți în secolul XXI?Timid am încercat să vin cu o replică pe măsura abordării, dar nu am reușit, așa că am întrebat-o dacă nu vrea un măr (avem unul în mână). Cu delicatețe a declinat oferta râzîndu-mi cu gingiile care nu mai văzuseră un incisiv, molar sau premolar de ani buni: ”Și ce să-i fac, să-l sug până iese țuică din el?”. Cum nu am știut să speculez momentul, o mai veche meteahnă a mea, doamna m-a părăsit subit fiind atrasă de un bătrânel minion care târa după el un bidon de 2,5 litri, plin ochi cu bere Bucegi.
