Cărăruie, cărăruie, care duci la București
Drum ca tine altul nu e, nici în lumea din povești.
Te așterni în calea lungă a truditului meu dor
Numai dorul lași s-ajungă, la căsuța cu pridvor
Cale lungă și frumoasă, cale ruptă de haiduci,
Numai dorul duce-acasă… dar pe mine când mă duci?
A trecut atâta vreme de când plâng drumeții tăi
Plâng cu șoapte de blesteme pribegind pe alte căi.
Drum cotit în țară sfântă, drum curat stropit cu sânge
Unde paseri nu mai cântă, unde doina nu mai plânge.
Tu nu știi că pe la vetre întorcându-ne-ntro zi
Te-om mări – și nu cu pietre – cu dușmani te-om netezi.
Cărăruie, cărăruie, care duci la București
Drum ca tine altul nu e, nici în lumea din povești.
Te așterni în calea lungă a truditului meu dor
Numai dorul lași s-ajungă, la casuța cu pridvor.
Foarte bune informatii am citit pe pagina dumeavoastra.
Va veau mult succes in in aceasta lucrare.