Peste tot citesc statistici despre câte victime fac accidentele auto, alcoolismul, consumul de pulpe de pui injectate, salamul cu soia, violenţa domestică… Nimeni nu scoate un cuvânt despre cât de rău ne face propria prostie. Dacă o ai în doze mici supravieţuieşti modest, neştiut, necunoscut. Dacă o posezi în doze mari, ajungi milionar şi sfârşeşti în puşcărie. Uitaţi-vă la domnul Becali (răutăcioşii ar putea spune că o parte dintre noi ne putem uita în oglindă). Pe lume s-au mai văzut minuni, uneori poţi să scapi şi din ghearele unei boli incurabile, în schimb când la mijloc e vorbă de prostie zdravănă nici Divinitatea nu are ce face. Diavolul e atât de deştept încât lucrează doar cu proşti. Prostia a făcut mai multe victime decât Marea Ciumă. Ştiu, nu am văzut deştepţi nemuritori, dar aceştia când dispar intră în primele statistici (auto, pulpe, violenţă…) Ce mi-a venit cu prostia?, mai ales că de dimineaţă nici nu m-am uitat în oglindă şi nici pe domnul Becali nu l-am văzut la TV. Am circulat cu autobuzul 168 (pe scurt:o doamnă s-a opărit cu propria cafea în timp ce autobuzul rula cu viteză şi ea încerca să citească ziarul Libertatea, un domn cu vată în urechi se chinuia să-şi fixeze nişte căşti minuscule în orificiile deja ocupate, după care panicat încerca să extragă vata cu un creion, iar un domnişor brunet dorind să scuipe un trecător în timp ce autovehicolul rula s-a trezit cu faţa plină de autorespect).
4 thoughts on “Prostia”
Comments are closed.
Nu pot decat sa-ti recomand sa recitesti sau sa reasculti „Prostia omeneasca” a lui Ion Creanga, asta ca sa nu-ti vina vreo idee sa emigrezi…
De ce as emigra?
„Sunt suflet în sufletul neamului meu
Şi-i cânt bucuria şi-amarul –
În ranele tale durutul sunt eu,
Şi-otrava deodată cu tine o beu
Când soarta-ţi întinde paharul.
Şi-oricare-ar fi drumul pe care-o s-apuci,
Răbda-vom pironul aceleiaşi cruci
Unindu-ne steagul şi larul,
Şi-altarul speranţei oriunde-o să-l duci,
Acolo-mi voi duce altarul.”
George Cosbuc – Poetul
Maestre, esti mare….prost Simteam nevoia sa citesc ceva normal si firesc. Nu intamplator m-am gandit la dumneavoastra. Fin observator, umor de cea mai buna calitate si multa poezie. Stiu ca nu-ti plac laudele, dar sa stii ca nu te laud. Esti prost! Si eu sunt prost. Si mai exista multi ca noi, dar in comparatie cu desteptii, suntem rari precum timbrele Cap de Bour. Prosti cu valoare. O valoare recunoscuta doar de noi, prostii. Si nici n-as vorbi cu un destept. Stii de ce? Pentru ca nu pot intra in mintea lui. Cel putin in gandurile tale ma pot insinua, ma pot regasi, imi place sa-mi scald inteligenta (atat cat e) in cuvinte ca dor, durere, tata, soare, stejar, copil, frumos, poezie, cantec, pot pune fata in fata gandurile tale si ale mele fara sa-si declare razboi. ce as mai putea spune? Ca imi place asa cum scrii? Ar insemna ca sunt destept si te apreciez asa din complezenta pentru ca vad ce frumos aliniezi cuvintele si pare interesant chiar daca nu pricep mare lucru. Ar trebui apoi sa spun ca in Caragiale .. Asa ca voi spune clar si raspicat . Desteptii sunt afaceristi, politicieni sau prin puscarii. Iar aia din autobuzul 168 reprezinta poporul. Pentru ca exista destepti, prosti si poporul. Iar poporul este de partea celor destepti. Cu drag, un prost. Astept sa revin in Bucuresti sa ne putin.
Nea Vio, am pus niste ganduri la rece langa o bere.