Momente fără nicio schiţă

Scenetele umoristice nu mai au succes la TV pentru că s-au mutat în stradă. Ce nevoie mai avem de actori, regizori și scenariști când putem să jucăm noi înşine, zi de zi, în scheciuri  satirice, absurde, tragi-comice.

Astăzi, cu o uşoară foame în gât m-am decis să cumpăr o pungă de grisine. Am plătit cu o bancnotă de cinci lei şi am primit rest patru bucăți de câte un leu, după ce în prealabil am fost întrebat dacă nu am şi „bani mai mici”. Deci cinci lei sunt bani mari, așa că încurajat de această presupusă prosperitate de moment am decis să iau și o eugenie, ce să mai… am vrut să-mi fac de cap. Extrag din cei patru lei de pe tejghea o bancnotă mai răpănoasă și o împing spre vânzător. ”Alții nu aveți?”, vine întrebarea pe care nu o așteptam. Sunt curios  ce are să-i reproșeze  respectivului leu. ”Păi nu vezi cum arată, rupt, spălăcit. Ce să mai fac cu el?”. Semn rău, deja mă tutuia. Încerc să-l fac să înțeleagă că leul tocmai l-am primit de la el, că i-a fost proprietar cu un minut în urmă. ”Așa o fi (deja nu mai era sigur de desfășurarea faptelor), da nu sunt prost să-l iau înapoi”. Am înțeles mesajul și cum îmi pierise pofta de desfătări gastronomice la pungă, am decis să pornesc demersurile pentru a-mi recupera cei 5 lei inițiali. Un nou eșec, demonstrându-mi că e om cu suflet mare, vânzătorul a înhățat leul răpănos, mi-a aruncat în mână cele două produse și la final m-a povățuit să am grijă cu ce bani vin la cumpărături pentru  alții nu sunt la fel de înțelegători. Poftă bună!