După o pauză de aproape 15 ani, am revenit pe bicicletă. Ce a provocat acest deşert de nepedalare? E complicat de spus, cert este că la un moment dat şi să fi vrut nu mai aveam pe ce să încalec, bicicleta care mă facuse celebru în satele din zona Argeş – Neajlov fusese donată fără ştirea mea. Beneficiind şi eu la rândul meu de o donaţie am redevenit biciclist activ, după mai multe sezoane de pasivitate în care doar am contemplat tururile Franţei, Italiei, Spaniei, Poloniei.
În primă fază am pedalat prin locurile natale, după care am revenit în Bucureşti cu tot cu bicicletă. O premieră pentru mine să mă plimb admirând betoane şi maşini. M-am convins că relaţia cu bicicleta în Bucureşti e una aproape sexuală. Dacă vrei să fi 100% în siguranţă nu poţi decât să o admiri parcată în balcon sau într-o debara mai generoasă, fără un contact direct, un fel de onanism. Dacă eşti mai curajos, dar nu sinucigaş, alegi nişte trasee scurte, sinuoase, prin spatele unor blocuri sau nişte parcări de supermarket golite de înserare. E ca şi cum ai face totuşi sex, dar dorind să fi protejat, în lipsa unui prezervativ, te „încalţi” cu o pungă de 50 de bani. Nu simţi nimic, dar măcar te mişti.
Si eu am primit una de curand, tot prin donatie. Si nu o pot folosi tot din motive oarecum sexuale, dar de alta natura: trebuie sa-i iau o sa din aia clasica, lata, cu doua arcuri (pe care se punea basca de maistru, bleumarin si cu motzishor de-ala mic) cand se uza fatza. Asta a iei din dotare e model sport, ingusta, si se pierde repede si dureros intre bucile-mi rubiconde. Cum nu sunt John Wayne sau Jean Marais, mai strang bani pentru ceva mai confortabil…
Sile, esti 100% sigur de John Wayne? Nu darama miturile copilariei cu atata usurinta.
Uite si un model sa: http://piese-accesorii-biciclete.ro/Piese%20biciclete/Sei/SA%2013001