Am obiceiul să mă scol înainte să beau o cafea,
îmi place puţin mai dulce, să compenseze amarul viselor,
iar în noiembrie, joia, adaug două linguriţe de ceaţă.
Chestie de gust.
O beau cu gândul, nu e cazul să deschid gura,
are prostul obicei să transforme în sunete tot ce gândesc şi
nu aş vrea să mă cert cu cafeaua,
să-i strig în faţă că uneori e ieftină şi proastă,
de culoare nu discut,
sunt corect politic până în albul pânzelor.
Sau invers.
