Suspecţi de serviciu

Faptul în Bucureşti a aterizat un înalt oficial al SUA, care a venit să ne livreze gratis găurile din gogoşile americane, a reuşit să dea peste cap traficul într-o mare parte a Capitalei. Cum sunt consecvent dictonului „unde-i rău, hop şi eu”, normal că ieri am avut cam acelaşi traseu cu cel al lui Joe Biden. El în limuzină, eu pe jos. Chestie de vârstă. Cum trotuarele au fost tivite cu poliţişti şi jandarmi, era imposibil să nu ajung să am dialog cu cel puţin unul dintre ei. Şi am fost abordat de un domn jandarm. Stăteam la semafor de mai bine de cinci minute, alături de alţi şapte – opt pietoni, deoarece un poliţist care fluidiza traficul probabil uitase de noi, când domnul jandarm a venit direct la mine şi m-a invitat să circul. Cum traseul meu presupunea traversarea străzii şi nici nu aveam de gând să mă sinucid, am întrebat senin de ce să circul tocmai eu . „Pentru că arătaţi suspect”, a venit răspunsul. „Suspect de ce anume?”, am întrebat. „Acum ce facem, ne întindem la vorbă?”, „Păi te-am întrebat eu de vorbă?”, am replicat. Între timp, sătui să facă plajă la marginea trotuarului, mai mulţi pietoni au început să vocifereze, situaţia devenind uşor inflamabilă. A stins-o poliţistul din intersecţie, care ne-a îndemnat şi el să circulăm, din fericire în direcţia pe care ne-o doream. Suspectul de serviciu, adică eu,  şi-a continuat drumul, lasând neterminat fructuosul dialog cu omul legii.

PS

Precizare, în urmă cu două zile m-am bărbierit parţial şi m-am tuns regulamentar. Cum nu cred că jandarmii citesc gândurile, probabil că  rucsacul voluminos pe care îl purtam mă plasa pe lista suspecţilor.