Sunt fanul declarat al sfârşiturilor de an şcolar. Elev silitor de felul meu, trăiam la cote incredibile ziua în care nu mai trebuia să fiu aşa silitor. Coroniţe, trandafiri, gladiole, crini, diplome, cărţi, Amintiri din Copilărie (am primit-o de 5 ori) sunt ingredientele pe care dacă le arunc în oală obţin esenţă de vacanţă. Vacanţele sunt tot mai mici, dar plăcerea ultimei zile de şcoală este în continuare prezentă.
Cum pe această lume nu există un lucru frumos care să nu fie marcat strâns de unul urât, luna iunie este fără îndoială anotimpul milogilor. La început, milogii erau exclusiv maturii, care mai cu o vorbă, mai cu un pacheţel încearcă să mai salte media genereală a odraslelor. Boala grea s-a transmis şi milogeala a ajuns şi la minori. Mai că mă bate mama, mă înjură tata, mă ceartă pisica, micii milogi încearcă pe ultima sută de metri să salte ceva ce nu au putut sau nu au vrut să facă prin muncă. Din păcate, profesorii cad adesea în această plasă, fără să înţeleagă că nedreptăţesc, prin ricoşeu, nişte copii care sunt educaţi să-şi menţină coloana dreaptă. Dacă îşi propun să crească generaţii de cocoşaţi şi dezamăgiţi, acesta e drumul.
