Un băiat bun!

Nu, nu sunt eu. E altul, un anonim, un libidinos, un trist care în lipsă de ceva mai bun s-a gândit să ma indispună oferind, în mod repetat, locul în autobuz (l-a oferit de trei ori și l-a recuperate de două, evident ca să poată să-l cedeze). Mă deranja că autobuzul era aproape gol, iar traficul de locuri se făcea lângă mine în timp ce eu încercam să citesc o biografie a lui Panait Istrati. Amabilul ochea doamne în vârstă (pentru fluiditatea textului ar fi meritat să spun babe, dar nu o fac) și de cum pășeau în mijlocul de transport le lua cu asalt. Ultima victimă, o doamnă smochinită, dar totuși intens rujată, a încercat să decline oferta, dar tânăra dihanie, bolnavă de  amabilitate, nu s-a lăsat ușor, insistând să ajute o doamnă care nu se vroia ajutată. Chiar și așa, doamnei i-a scăpat un: ”Doamne, ce băiat bun, dacă ar fi toți așa!”, după care hodoronc –tronc se uită la mine, care la rândul meu mă uitam peste umărul ei la cele două scaune libere pe care nu avea cine / cui să le ofere. Dornică să intre în posesia ”premiului”, rapidă ca o panteră împăiată pentru un miliardar de carton, doamna smochinită nu a observat faptul că de bărânețe covorul cauciucat al autobuzului își schimbase relieful. Un pas greșit și trosc doamna se înfige cu ochelarii în bara din față. Rama ochelarilor cedează, un braț rămâne bine fixat pe după ureche, în timp ce lentilele prinse în ramă se bălăngănesc prin fața obrazului într-un echilibru fragil susținute de celălalt braț.

Observ scena, amabilul déjà își luase viteză spre partea din față a autobuzului, și brusc simt cum inima saltă în mine și începe să danseze o horă a bucuriei îndrăcită (da, știu, nu e frumos, da nu am putut să mă abțin), după care bunătatea  dă pe dinafară și o întreb liniștit pe doamnă: ”Dacă nu era un băiat așa bun, poate aveați și acum ochelarii întregi?”. Doamna tace, aflase prețul amabilității. Aș fi vrut să-I ofer și locul meu, dar o palidă urmă de omenie m-a împiedicat să duc lucrurile până la capăt. E clar, încă nu sunt pregătit pentru România lucrului bine făcut!