Admirația mea pentru haiduci era nemărgintă în copilărie. Dincolo de mulțimea de filme și de povești pe care regimul comunist le livra cu insistență, faptul că străbunicul tatălui meu (Ilie Meliu ) se ocupase cu un soi de haiducie în tinerețe (secolul XIX) nu facea decât să-mi sporească fascinația pentru acești răzvrătiți. Ajuns la maturitate constat că trăiesc într-o țară plină de haiduci și acest lucru nu-mi mai place deloc, pentru că în cazul lor haiducia este practicată pe inv
ers. Se ia constant din puținul săracilor și se adaugă la multul bogaților. Afaceriști sau oameni politici și-au construit averile pe acest principiu. Marile firme internaționale care au poposit pe la noi au înțeles repede cum stă treaba cu haiducia cu polii magnetici schimbați și au tras și ele tare pe aceleași spinări firave, de oameni ”săraci și naivi”, ca să citez dintr-un clasic plecat dintre noi pentru cinci ani și șase luni. Să dai legi care să te ajute pe tine în afaceri îmi părea la mijlocul anilor 90 o mare imoralitate. Să dai legi care să te ajute pe tine în afaceri, dar pentru a-ți spori câștigul le încalci și pe acestea îmi pare, acum, o infinită prostie. Că mi-au furat în mod constant banii și viitorul pot înțelege până la un punct, dar nu admit să îmi fie confiscați și eroii copilăriei. În plus, cred că sunt destul de bătrân ca să înghit prea multe povești cu procurori incoruptibili, mai ales că nu prea am încredere în slujbașii acestui stat servit ani în șir de oameni care, se dovedește acum, ar fi fost puțin corupți prin părțile esențiale.
*HAIDÚC, haiduci, s. m. 1. Răzvrătit împotriva ordinii stabilite, care, trăind singur sau în cete în păduri, jefuia pe bogați și ajuta pe săraci;. Sursa: DEX 2009
sursa foto: http://revistacutezatorii.blogspot.ro/
Banda desenata ”Miu al Florilor” ( scenariu Alexandru Mitru, Aurel Tița, desene Albin Stanescu, an aparitie 1973)
