O țară întreagă pare căzută pe spate, cu poalele ridicate peste brâu, leșinată de surprindere, că a descoperit în mediul virtual un polițist care știe să scrie corect, e capabil să urmeze un fir logic atunci când înșiruie mai mult de șapte fraze și are umor. Precizez că în această viață am interacționat puțin spre deloc cu polițiști în uniformă.
Polițistul inteligent e chiar o raritate? Să înțeleg că oamenii ajung în poliție direct dintr-o rezervație, în care se fac cursuri intensive de ilogică și prostie? Sunt un fel de zimbri ținuți la depărtare de poporul care mustește de inteligență, de teamă să nu fie cumva contaminați? Polițiștii nu sunt și ei fii ai acestui popor, crescuți în familii românești, educați alături de noi (cinstiții și inteligenții)?
Nu-i cunosc, nu mă cunosc. Ghinionul lor, avantajul meu! Nu am mare încredere în polițist ca reprezentant al statului, dar nici nu-l suspectez, din capul locului, de nimic. Probabil că în rândul acestei bresle, la fel ca printre profesori, preoți, ziariști, contabili sunt „genii mari și frunți tembele”.
Dacă aveți altă părere, atunci cum puteți trăi liniștiți cu gândul că trebuie să vă apere de hoți, violatori și criminali o turmă de proști?
