De o săptămână nu mai dorm și nu mai sunt om. Îmi e frică să nu se supere Gabi Oprea pe noi, pentru toate atacurile și insinuările nedemne, și să ne lase. Fără el, un patriot de primă mână, pe noi cine ne mai apără? Domnul Vadim nu mai este, Miron Cozma e luat prizonier de o grupare de coafeze, care îi vopsesc pletele zilnic, așa că singura speranță este Găbiță.
De altfel, în el cred cel mai mult, numai când îl văd cum scrâșnește din măselele de porțelan, cum își arcuiește sprâncele vopsit- stufoase și oftează din tot pieptul lui bombat de sugerea pântecului, îmi dau seama ce greutate apasă pe umerii lui căliți în focul bătăliilor. Care bătălii? Alea nevăzute, la care nu au acces muritorii de rând, dar de care depinde soarta națiunilor și uneori a planetei.Cei care nu au făcut nimic în viața lor cu greu pot înțelege un om care de la începutul anului a fost în 1500 de misiuni cu girofar. Dacă îmi fac un calcul sumar cred că nici la toaletă nu am fost de atâtea ori în ultimele 10 luni de viață, așa că realizez cât de mare e el și de mic sunt eu. I se impută că nu s-a oprit la locul blestematului de accident, dar a calculat cineva cât valorează o secundă din viața- dedicată țării- acestui om cu „o” foarte mare?La un calcul simplu îmi ies două – trei batalioane de polițiști, dar nu oficializez calculul ca să nu se supere nimeni, în special aceia care nu înțeleg că lumea se împarte în născuți și aleși și visează la egalități nejustificate de nimic.
I se impută omului (tot cu „o” mare, dar tastatura refuză să mă asculte…sculă americană, lipsită de fior patriotic) diplomele, doctoratele și gradele. Le-a luat la apelul bocancilor? Ei și? Când alții pierdeau vremea cu ecuații, integrale, sinusuri, literatură, H2O, istorie, el se gândea la binele țării, la viitorul ei și primea de bună voie supliciul unor notări incorecte, care evaluau puținele-i cunoștințe exprimate prin viu grai, dar ignorau profunzimea de puț adânc a gândirii sale. Se speculează gros pe marginea relațiilor cu tinerele care îl înconjoară și consiliază. Jenant, ce, dacă arăți ca o babă pudrată și vopsită, nu poți primi sfaturi de la o superbitate de 23 de ani? Eu am văzut oameni și mai bătrâni care pot lua lejer lecții de la elevi de clasa a IV-a.
Ar fi multe de zis și explicat, dar tare mă tem că tot ceea ce spun va fi răstălmăcit și prost înțeles. Așa că închei ca pe stadion: Gabi, Gabi, Gabi nu-i lăsa! Nu-i lăsa! Nu-i lăsa! ( La cum se comportă, gândesc și votează te merită, dar încă le e jenă să recunoască!)
