Până luni habar nu aveam că sunt rasist. Nici acum nu sunt foarte convins de asta, dar la începutul săptămânii am discriminat un om, cel puțin așa arată faptele.
În autobuzul 368, că doar nu vă așteptați să circul prin oraș cu limuzina, la oră de maximă caniculă, în spatele meu un cetățean bătea cu o șapcă o muscă. El statea jos, eu în picioare. În timpul luptei, șapca mă mângâie puțin pe spate și firesc mă întorc spre om, gândind că poate avea ceva să-mi comunice. Am greșit! Cetățeanul, de culoare, probabil venit din Africa, s-a întunecat și mai mult la fața și a început să bolborosească ceva, într-un amestec imposibil de engleză, franceză și o limbă necunoscută mie. Tonul vocii îi creștea de la un cuvânt la altul. Cu greu am înțeles că mă înjura de diverse rude, mă acuza că sunt un alb rasist și că el ar trebui să-și dea jos pielea neagră ca să poată trăi în această țară de rahat în care toți albii se uită urât la el. Văzând că omul nu se oprește, m-am întors cu fața la el și l-am întrebat: „Te simți rău?”. O altă greșeală. V-am spus, era cald și din acest motiv eram mai descheiat la cămașă puțin mai mult. La gât port o cruciulita din piele – legată cu o sfoară – care acum era vizibilă. Acest lucru l-a înfuriat și mai tare pe om. A început să țipe isteric „fucking christians”, repetând asta de cel puțin 10 ori, după care m-a înghiontit de două ori cu degetul în piept. Cei care mă cunosc știu că nu reacționez foarte bine atunci când se trece de la agresiunea verbală la cea fizică. Tocmai în momentul în care mă pregăteam să fac greșeala să-i dau 28 de pumni în cap (urăsc violența și pe oamenii care recurg la ea) un gând și o imagine m-au oprit să mă port corect cu omul, așa cum aș fi făcut-o cu un alb, și să-l discriminez neaplicându-i o corecție. M-am gândit imediat că el fiind negru și eu alb, indiferent de context, în Europa rasistul sunt eu. În plus, într-un târziu am observat că un alt cetățean de culoare, aflat un rând mai în spate, filma sau făcea fotografii cu telefonul. I-am îndepărat degetul agresiv și i-am spus „stai cuminte, că te poți accidenta” , după care m-am îndreptat spre ușă, uimit de cât de calm te poate face „corectitudinea politică” europeană sau frica de ea. Calm și – după foarte multe standarde- prost de laș sau laș de prost.
