„Anii, iubirile și paharele de vin nu se numară niciodată”. Așa susțin italienii, am aflat asta dintr-un film de dragoste. Da, mă uit și la așa ceva în nopțile în care plouă cu lună plină. Evident, imediat după ce am aflat asta m-am pus pe numărat. Nu anii, pe aștia mi-i numără destul de des și apăsat alții. Unora le par prea mulți, altora destul de puțini, cred că există o tabără care-i consideră suficienți. Eram interesat de paharele de vin. Cum nu e specificată unitatea de timp, am luat-o de la capăt, de la primul, băut pe sub masă după plecarea musafirilor. Ce poți face altceva la miezul nopții? Am pus și paharele de cristal, dar și pe cele de plastic, inclusiv pe cele umplute doar pe jumătate – pe la 5 dimineața, răpus de numere și vin am adormit. În seara asta pornesc de unde am rămas, de la 20 de ani. Aaaa, am uitat iubirile. Am uitat!
