Executam nişte fotografii de pe unul dintre podurile care traversează autostrada Bucureşti – Piteşti, când lângă mine parchează o maşină de poliţie. Am crezut că poliţistul mă abordează din cauza bici
cletei parcate uşor abandonat-trântit.
-Bună ziua, ce faceţi aici?
-Fotografii!
-Aaaa, credeam că faceți altceva!
-Ce altceva?
-Eee… o prostie.
-Să mă sinucid?
-Da.
-Păi de ce aș face asta?
-Motive sunt destule.
-Nu mi-am dat seama.
-Bravo, sunteți un fericit!
După acest scurt dialog, polițistul a plecat, destul de abătut, la bordul mașinii de serviciu, lovită destul de serios pe o parte. Primul impuls a fost să încalec pe bicicletă și să îl urmăresc …să nu facă omul o prostie.
