Ben Hur

Ca în vremurile bune, când oamenii erau obișnuiți să plătească atunci când doreau să vadă un film, sâmbătă seara am mers la cinematograf. O carte și un film făcut după ea cu mult înainte să mă nasc au reprezentat combustibilul care m-a pus în mișcare. Nu puteam rata noua ecranizare a romanului „Ben Hur”!

Nu fac comparații nici cu pelicula celebră, îngropată sub statuete Oscar, cu Charlton Heston în rolul principal, și nici cu cartea, deși tentația există, mai ales că pelicula cea nouă, regizată de rusul Timur Bekmambetov, conține câteva erori demne de semnalat, dar pe care vă las să le descoperiți singuri. Efectele speciale sunt la locul lor, dar nu obosesc spectatorul  prin frecvență, povestea e spusă cursiv, chiar și miracolul din final este suficient tușat.

Cu gândul la o glumă din anii adolescenței („tu ai văzut cartea sau ai citit filmul?”) îmi permit să fac o recomandare: citiți cartea, care a fost binecuvântată de Papa Leon al XIII-lea,  a rivalizat cu Biblia în ceea ce privește vânzările și  s-a aflat într-o adevărată cursă, pe palierul popularității, cu „Pe aripile vântului” (Margaret Mitchell).

Asta nu înseamnă că filmul trebuie ocolit.